Doamna Bovary by Gustave Flaubert

Author:Gustave Flaubert
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-18T21:00:00+00:00

XII

Dragostea lor reîncepu. Adesea, chiar în plină zi, Emma îi scria pe neaşteptate; apoi îi făcea semn prin geam lui Justin, care, dezlegându-şi repede şorţul, zbura la La Huchette: Rodolphe venea; îl chemase numai ca să-i spună că i s-a urât, că soţu-i era odios şi viaţa îngrozitoare!

— Ce pot face eu? îi strigă ei într-o zi, pierzându-şi răbdarea.

— Ah, dacă ai vrea!...

Stătea jos, între genunchii lui, cu părul desfăcut, cu privirea pierdută.

— Ce? întrebă Rodolphe.

Emma oftă.

— Am merge să trăim undeva... aiurea...

— Eşti nebună, zău! spuse el râzând. Cum se poate?

Emma stărui; Rodolphe avu aerul că nu înţelege şi schimbă vorba.

Nu înţelegea de loc tot acest zbucium într-o chestie aşa de simplă curn este dragostea. Emma avea un motiv, un temei şi parcă un sprijin în dragostea ei.

Într-adevăr, această dragoste sporea în fiecare zi din dezgustul pe care-l avea pentru soţul ei. Cu cât se dăruia mai mult unuia, cu atât îi era mai scârbă de celălalt; Charles nu i se părea niciodată atât de neplăcut, cu degetele atât de butucănoase, cu mintea atât de greoaie, cu apucături atât de ordinare ca după întâlnirile cu Rodolphe, când erau numai ei doi. Şi făcând şi pe soţia şi pe mironosiţa, se înflăcăra la amintirea capului cu părul negru care se răsucea într-o buclă pe fruntea arsă de soare, a acelei talii puternice şi totodată zvelte, în sfârşit, a acelui om atât de cumpănit în gândire şi atât de pătimaş în dorinţe! Pentru el îşi pilea unghiile cu o grijă de bijutier şi nu avea niciodată destulă cold cream pentru faţă şi nici destul parfum paciulii în batiste. Se împopoţona cu brăţări, inele şi coliere. Când trebuia să vină el, umplea cu trandafiri cele două vaze de sticlă albastră şi-şi dichisea apartamentul şi propria ei făptură ca o curtezană care aştepta un prinţ. Servitoarea trebuia să-i spele tot timpul rufele, iar Félicité nu se urnea toată ziua din bucătărie, unde Justin, care-i ţinea adesea de urât, se uita la dânsa cum lucrează.

Rezemându-se într-un cot de scândura lungă pe care ea călca, nu se mai sătura să privească toate nimicurile acelea femeieşti întinse împrejurul lui: jupoanele de pânză, broboadele, guleraşele şi pantalonii cu cerculeţe strânşi cu şiret, laţi la şolduri şi tot mai strimţi spre partea de jos.

— La ce slujesc astea? întrebă băieţaşul, trecându-şi mâna pe malacov şi pe copci.

— Cum, n-ai văzut niciodată de-astea? îl întreba drept răspuns Félicité. Ca şi cum stăpâna ta, doamna Homais, n-ar purta şi ea.

— Ei, da, doamna Homais, da! Şi adăuga cu un aer gânditor: Parcă asta ar fi cucoană cum e doamna.

Dar Félicité îşi pierdea răbdarea văzându-l cum se tot învârteşte în jurul ei. Ea era cu şase ani mai mare, şi Teodore, servitorul domnului Guillaumin, începea să-i facă curte.

— Lasă-mă-n pace! îi spunea ea, mutând din loc oala de scrobeală. Mai bine du-te şi pisează migdale; nu faci decât să te ţii de fustele femeilor! Mai aşteaptă, mucosule, să-ţi crească tuleie, şi pe urmă să te amesteci în treburi de astea!

— Hai, nu te supăra, că mă duc să-i fac ghetele.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.